Vreau sa bat la usa unui curcubeu si sa ascult ploaia.
Chiar daca esti inconjurat de amar, il poti sterge cu putin zahar vanilat. Nu te mai lasa imbracat de praful cotidian si du-te la usa unui curcubeu ca sa asculti ploaia, crede-ma tu ai cheia acelei usi doar ca nu stii cum sa o folosesti.
Iesi din clepsidra timpului si bucura-te de fiecare moment al diminitetii, dupa-amiezii, serii si noptii. Indiferent de locatie sau participant, umple-ti cufarul cu povesti nu cu barfe, cu amintirile din rucsac si zambetele colorate.
Ai sa ajungi, intr-un final, sa iti dai seama cum sa folosesti cheia si vei putea deschide usa. Cuminte asculti ploaia, realizand de fapt ca drumul parcurs pana la ritmul ploii este o calatorie pe care ai grabit-o, vrei direct prajitura fara sa ii stii gustul doar pentru ca iti place cum arata.
Asta este fuga ta, sa vrei mai mult, mai repede sa ajungi cat mai sus, fara sa iti dai seama ca prin acea calatorie pierzi foarte multe evenimente si emotii, si ca ti se goleste cufarul de aminitiri, ramanand pe fund doar speranta pe care tu nu o mai vezi fiindca esti orbit sa urci treptele spre utlimul etaj. Calea e lunga, mult e de suferit si nu ai sa iti dai seama cat de usor poti sa cazi toate treptele odata si cat de dezordonat si nepasator ti-ai distrus o buna parte din tinerete, familie si prieteni.
Asa ca numai tinde sa te folosesti de cheie atat de rapid ca sa ajungi la usa curcubeului singur si sa asculti ritmul ploii cu speranta ca va sterge praful, foloseste-ti cheia pentru un scop, acela de a fi fericit si de a imparti zambete!
Bati din usa in usa, sa ajungi cat mai sus,
Rapid si dureros, timpul tau s-a scurs.
Zambetul se sterge, sufletul s-a ofilit,
Prieteni, familie si viata, pe toti i-ai lovit.
Opreste-te pe o banca, savureaza-ti soarele,
Bucura-te de ritmul pe care ti-l ofera pasarile
Sa nu tinzi dupa valoare, caci ea in timp moare.
Fii tu cheia fericirii tale!
Nu mai fugi dupa curcubeu, bucura-te de el doar dupa ploaie!